Era o zi obișnuită de iarnă. Dalba se plimba pe alee până sus, spre Parcul Vesel și înapoi spre intersecția cu strada mare. Aștepta deschiderea librăriei din colțul străzii.
Era nerăbdătoare dar și îngândurată, în același timp. Vizita foarte des librăria. Atât de des încât se putea spune că a crescut acolo. Știa aproape fiecare carte și de multe ori îi era de ajutor librarului. O cunoștea multă lume, iar copiii o iubeau pentru că și ea iubea cel mai mult cărțile pentru copii. Era o persoană nostalgică și delicată. Vorbea puțin și subtil, deși rar se întâmpla ca subiectele de discuție să-i fie necunoscute. Simțea totdeauna că are mai multe de învățat decât de spus. Așa că o mare plăcere avea când se potrivea în lungi convorbiri cu oameni știutori și înțelepți și în librărie erau frecvente ocaziile de felul acesta. De aceea iubea librăria și o vizita mereu.
Însă, de la un timp, era tot mai preocupată de un gând. Ajunsese să cunoască din ce în ce mai mulți oameni – colegi, prieteni, rude – și felul în care ei trăiau nu era așa cum toate acele minunate cărți o învățaseră pe ea. Din ce pricină era această problemă? Modul firesc de viețuire, acel mod plin de bunătate, de într-ajutorare, sinceritate și loialitate unul față de celălalt, acea dorință matură de bună cunoaștere și de muncă aplicată în folosul tuturor celor din jur, respectul față de marile valori culturale, istorice ori de alt fel, justa echilibrare în toate lucrurile, toate acele calități și altele asemenea acestora de ce nu erau apreciate și înfăptuite cei mai mulți? Și tot căutând răspunsul la astfel de întrebări, descoperi că aceste virtuți, asemenea unor fructe dintr-un pom roditor, nu existau pentru că pomul nu a fost crescut și îngrijit. Iar acel pământ unde treabuia să aibă fiecare sămânța pomului sădită nu era altceva decât Copilăria.
Iar acum, undeva în urmă, îi rămăsese și ei acel tărâm și singurul loc unde îl mai putea regăsi în forma lui curată și deplină era în frumoasele cărți care creează o copilărie autentică descoperite și lecturate atât de mult de ea. De aceea iubea cărțile pentru copii. Căci prin aceste cărți învățase să observe viața în atât de îndrăznețe și profunde armonii, cu nuanțe cromatice dintre cele mai frumos grăitoare și cu viziuni ca dintre cele mai eroice. Din aceste cărți își adunase puterea să aibă mereu o caldă comuniune cu oamenii și cu mediul înconjurător, o comuniune mai presus de cuvinte. Oricând avea nevoie să își amintească de posibilitatea unei lumi pline de Pace și Armonie, se întorcea cu drag printre maiestos pictatele file ale cărților pentru copii.
Dar vai, în ce puține cărți mai regăsea cu adevărat acea copilărie autentică! Atât de rare erau cărțile în care mai descoperea un mod natural de a privi lumea, transpus în armonii făurite din cele mai rafinate nuanțe! Sau acele povești în care chipuri senine și alăturări de forme să creeze compoziții care să te ducă într-o lume poetică a copilăriei! De ce aceste cărți nu mai predominau? Oare copiii de acum preferau să-și trăiască anii după alte criterii decât cele ale ei? Oare condițiile de trai de acum cereau o altă formă a copilăriei?
Nu, copilăria a avut, are și va avea mereu aceeași definiție și aceleași scumpe valori după care se formează întregul ghid pentru anii care vor urma apoi, astfel ca viața de după copilărie să prospere în continuare în lumina înmiresmată a echilibrului. Nu definiția crea diferența, ci adultul care o propunea acum din lipsa personală a acelei copilării autentice.
O, dar de-ar fi Copilăria liberă să zburde în înaltul gândirii ființei adulte și de ar vedea omul cel mare prin fiecare copil o invițatie de a reveni pe meleagurile acelui târâm al unei imaginații infinit de bogate, ce multe ar avea de învățat și de descoperit. Și-ar aminti, cu fiecare răsărit de soare, de însăși esența de a trăi.
Dalba înțelesese. Copilul era cheia. Prin ființa cea mică și pură se putea ajunge la omul mare și echilibrat. Cărțile îi dăduseră răspunsul.
Oare mai erau și alți oameni care aveau aceleași observații și preocupări?
Dalba aștepta acum să se deschidă librăria pentru că s-au anunțat noi apariții de cărți pentru copii. De aceea era extrem de curioasă și nerăbdătoare. Să o surprindă oare ziua aceea cu apariții de astfel de cărți valoroase?
Ea își dorea să fie așa.
